|
Paradoxul 1: Deși jobul joacă un rol tot mai puțin central în viața angajaților, relația lor cu compania pentru care lucrează rămâne puternică Incertitudinea persistentă, scăderea puterii de cumpărare și diminuarea satisfacției față de propria viață îi determină pe angajați să acorde mai multă atenție vieții personale. Astfel, jobul ajunge să ocupe un loc mai puțin central în viața lor.
Proporția angajaților care afirmă că jobul se află în centrul vieții lor a scăzut, la nivel global, de la 19%, în 2025, la 13%, în 2026. O scădere de 5 puncte procentuale față de anul trecut se înregistrează și în cazul angajaților din România. În 2025, 13% spuneau că locul de muncă este cel mai important aspect din viața lor, față de 8%, în 2026.
În același timp, implicarea echilibrată, concept identificat în premieră în studiul din 2025, este o atitudine prezentă în continuare în rândul angajaților. În medie, la nivel global, 38% dintre respondenți raportează o implicare echilibrată la locul de muncă, față de 34% în 2025, ceea ce reflectă o tendință tot mai mare a angajaților de a-și îndeplini responsabilitățile de la locul de muncă, protejând totodată echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Dintre respondenții români, 36%, față de 35% în 2025, spun că îndeplinesc sarcinile stabilite de superiori, dar impun limite când cerințele acestora merg prea departe.
În ciuda implicării echilibrate, conexiunea angajaților cu companiile pentru care lucrează continuă să fie puternică: satisfacția profesională rămâne ridicată (peste 7 din 10 în toate țările), iar, în medie, la nivel global, 87% dintre respondenți declară că fie „iubesc”, fie „le place” compania lor, o creștere cu 4 puncte procentuale față de 2025. Dintre românii chestionați, 86% au o conexiunea emoțională puternică cu jobul, față de 85% în 2025.
Paradoxul 2: Loialitatea angajaților devine condiționată, în ciuda presiunilor financiare Dificultățile financiare au un impact real asupra vieții angajaților, la nivel global 70% dintre aceștia menționând inflația și costul vieții drept principalele lor îngrijorări, iar 25% spunând că „nu se pot opri din a se gândi la asta”. Problema inflației este cea mai mare grijă și pentru majoritatea respondenților români, 72%, dintre care jumătate spun că se gândesc în permanență la asta.
În ciuda contextului dificil, loialitatea angajaților față de locul de muncă devine din ce în ce mai condiționată. La nivel global, proporția angajaților care doresc să rămână în aceeași companie „cât timp pot” a scăzut cu 5 puncte procentuale față de 2025, în timp ce în rândul respondenților români scăderea este de 10 puncte procentuale. În schimb, a crescut cu 6 puncte procentuale proporția celor care „intenționează să rămână atât timp cât jobul lor este interesant”, în cazul angajaților români creșterea fiind de 10 puncte procentuale comparativ cu 2025.
Munca interesantă, varietatea sarcinilor și recunoașterea stimulează implicarea angajaților și îi fac să se simtă împliniți profesional. Astfel, se consolidează tendința conform căreia angajații așteaptă reciprocitate din partea companiei în schimbul implicării lor. La nivel global, întrebați care ar trebui să fie prioritățile departamentelor de HR ale companiei lor în lunile următoare, dincolo de creșterile salariale, 35% dintre angajați au menționat starea de bine și condițiile de muncă, 33%, recunoașterea meritelor, iar 29%, beneficiile extrasalariale. Cei mai mulți dintre angajații români au plasat pe primul loc acordarea de beneficii, 40%, aprecierea rezultatelor este a doua opțiune, indicată de 32%, iar pe locul al treilea, concentrarea pe starea de bine a membrilor echipelor, menționată de 31% dintre respondenți.
|